decúbit

Mira otros diccionarios:

• decubit — DECUBÍT s.n. Poziţie a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliţi să stea mult timp culcaţi. – Din fr. décubitus, lat. decubitus. Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX 98  decúbit s. n.… …   Dicționar Român

• supinaţie — SUPINÁŢIE, supinaţii, s.f. Mişcare de rotaţie a antebraţului care apropie mâna de axul median al corpului. ♦ Poziţie a antebraţului şi a mâinii rezultând din mişcarea descrisă mai sus. – Din fr. supination. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

• decubitus — DECÚBITUS s.n. v. decubit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

• procubitus — PROCÚBITUS s. n. (med.) poziţie a corpului culcat pe burtă; decubit ventral. (< fr. procubitus) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român